Cine suntem noi…
I.M.P.A.C.T. Cosbuc din Bucuresti, mezinii cluburilor IMPACT implicate în acest proiect. Noi stim mai putine despre proiectele comunitare pe care celalalte cluburi le desfasoara si mai multe despre teatru. Ne-am format ca club in toamna anului trecut si primul lucru pe care l-am vazut cand am deschis ochisorii a fost Teatru Forum. Ne place Teatru Forum, vrem sa ne definim prin asta si de aici nu putem merge decat in sus.
Ne-am imbogatit prin Teatru Forum?
Categoric!

Cum ne-a venit ideea…
Am discutat in cadrul clubului despre subiecte care ar putea prezenta interes pentru Impacti in primul rand, si pentru colegii lor de clasa. Pentru fiecare din cele trei teme “finaliste” am pregatit o schema a prezentarii situatiei printr-o piesa. Stiam din exercitii anterioare ca trebuie sa fie ceva haios, credibil, si prezentat printr-o secventa logica de intamplari.

Si iata piesa…

Personajele:
Odata ce am stabilit care va fi situatia de opresiune si cine este personajul principal, restul personajelor au venit de la sine. Asta ar trebui sa fie dovada faptului ca situatia era bine aleasa si ca Impactilor le era usor sa se identifice cu ea.

... si linia povestirii
Un elev de liceu de 17 ani isi doreste sa faca parte dintr-o formatie muzicala. Are doi prieteni cu care repeta, dar repetitiile lor sunt de cele mai multe ori intrerupte de catre mama protagonistului, care este ferm impotriva ideii de formatie. Situatia de opresiune culmineaza cu decizia protagonistului de a renunta la visele sale si de a se concentra numai pe invatatura spre care il indemna mama. “Conflictul” in piesa este cauzat de faptul ca atat mama cat si fiul au asteptari si convingeri care ar putea ajunge la un compromis, dar nu sunt niciodata exprimate clar. Din aceasta lipsa de comunicare deriva convingerea mamei ca participarea in formatie ii rapeste fiului ei timpul necesar pentru invatatura. Ne-am dorit sa subliniem ca nu se poate trai numai din vise, dar ca visele nu impiedica pe nimeni sa se ocupe si de treburi serioase. De aceea ne-am indemnat publicul sa gaseasca un echilibru intre aceste doua aspecte.

Reprezentatii…

Pana acum au fost 3 reprezentatii, cu 50-70 de participanti in public.

Publicul a reactionat…
Participand aprins la discutii mai ales in cazul reprezentatiei care a avut loc chiar in liceul unde functioneaza clubul nostru. In general, publicul a fost dornic sa dialogheze cu jockerul, dar mai putin dornic sa aiba interventii in piesa. Greu a fost la una dintre reprezentatii, unde publicul a fost foarte numeros dar cu o medie de varsta foarte mica. Presupun ca am luat foarte in serios pozitionarea acestei piese, care se plia mai putin pe elevii claselor din gimnaziu. Oricum, noi ne dorim sa credem ca mesajul de gasire al unui echilibru intre cele doua aspecte importante in viata adolescentilor (educatia si visele) a atins publicul in fata caruia am avut reprezentatii. Este greu de spus daca am schimbat ceva la ei, avand in vedere ca solutia ideala a piesei presupune mult curaj si o maturitate in gandire despre care multi dintre participanti considera ca inca nu au nevoie.

Ce-a fost greu, ce-a fost usor…
Este minunat sa vezi ca, dupa reprezentatia preliminara, publicul se intrece in discutii, si se creaza o intreaga dezbatere in jurul subiectului ales. Actorilor le-a fost usor sa intre in pielea personajului, astfel incat le-a fost simplu sa se plieze pe schimbarile aduse prin interventii. A fost greu sa stapanim publicul care, de cele mai multe ori era numeros si galagios, dar primeam o satisfactie in plus cand vedeam ca cei veniti la piesa ca sa comenteze intre ei si sa se harjoneasca sfarseau prin a fi cei mai atenti si cei mai implicati in discutii.